Taci te rog

       Am atatea sa-ti spun, tu mana de om buna de nimic, as spune  ca ai invatat atatea in anii astia dar degeaba, ca stiu ca mint.Nu ca nu am incercat ,sa te invat despre viata, am incercat destul, da tu tot pe ale tale le tii .Te provoc sa-mi spui ce te-ai face fara mine, dar te rog i-a un loc caci picioarele tale obosite de la tocuri abia mai duc cativa pasi, la's ca te ajuta genunchii pe care te tarasti mereu inapoi. Spui ca esti matura surioara, dar defapt tot eu iti duc greul deciziilor tale tampite. Ai gura mare cand vine vorba de vorbe , dar nu ai glas cand dai de dracu, bineinteles ca te intorci mereu cu codita intre picioare cerand ajutor, iar apoi uiti cine te-a ajutat.
       Prietenii imi spun sa te las cu ale tale ca si asa nu apreciezi nimica, spun sa te las sa te descurci singurica ca doar te crezi fetita mare , mai ales de cand ai atins majoratul, cat de mult se inseala. Poi dragii de ei nu stiu ca asta , a mea cand vine de la scoala se descarca pe mine si imi povesteste toate durerile, sau ca se plictiseste cand sta in camera prea mult si nu are ce face, nu stiu ca inainte de culcare trebuie sa iti spun obijnuitul noapte buna, sau  ca atunci cand plangi eu sunt umarul pe cae tu o faci, nu stiu ca atunci cand ti-e teama , trebuie sa fi incurajata caci altfel ai cadea la pamant.
   Iti stiu fiecare detaliu pe derost, si totusi uneori simt ca tie putin iti pasa cat ma straduiesc sa fiu si mama si tata, si mai ales sora, prin bune prin rele incerc sa fiu acolo, desii e destul de greu, simt ca palesc pe langa cat de importanti ti's prietenii. Ca doar de ei iti pasa daca patesc ceva , nu de mine,eu is doar aia care iti descoase treburile murdare  si te ajuta la nevoie orice problema ai avea.
  Dar cred ca ar fi timpul sa incep sa-ti dau libertatea aia de care tot vorbesti, si sa nu ma mai implic in nimic legat de tine. Poate atunci ai realiza sa apreciezi ce ai langa tine , pana nu pierzi.

Who are you now

      Imi spun povesti crezand ca asta o sa ma schimbe, imi spun intr-una ca lumea e buna si ca poate in fiecare persoana exista ceva bun, poate uitat in adancuri dar inca acolo. Incerc din rasputeri sa fiu omu ala care sa nu judece si sa astepte rabdator ziua de maine sperand la ceva mai bun, la o schimbare.
     In acelasi timp ma chinui cu proprii mei demoni care imi tipa in timpane sa ma comport cu unii exact asa cum merita, sa ii dispretuiesc pe cei care ma jignesc , pe cei care ma folosesc si abuza de cuvantul prieten.Probabil merita pumni si palme caci alea se impart la mai fiecare colt de strada, chiar si prin familii, chiar in scoli ba si in biserici. Pfff ma amuza cum lumea asta atat de " frumoasa" e defapt un mini infern.
    Ei bine am dorit evolutia speciei, iar acum technologia isi spune cuvantul, telefon mai inteligent decat proprietarul , selfie chiar si in dormitor dupa partida de sex , yuppy acum chiar, si cand  una ii face unuia un blowjob apar poze, frate mult am evoluat, calculat si la obiect puicutele se plang si asa ca sunt victime. Draga bovina, daca experienta asta a ta a aparut pe sfantul facebook oare cine e de vina pentru poze? Sigur nu esti tu care privesti spre obiectiv cu un ranjet , e vina lui, sau scumpele de ele , sirene goale in toata splendoarea de apoi isi iau viata pentru ca s-au facut de rusine cand iuby sau ex-ul lea postat poza "intima" pe profil, auch.
Demnitate si pudoare unde ai disparut sau mnah respect de sine , da ma rog, si serios de unde au aparut si paparudele astea care in loc sa deschida o carte deschid cracii?Bietii aia sapte ani de acasa, bietii parinti, mai eu nu cred ca mai am ceva de adaugat, probabil un lucru. Mi-e mila de lumea asta si unde s-a ajuns.
 Si daca lumea e asa o penibilitate sa mai fi bun, mai frate eu am sa fiu buna, ma rog  am sa imi pastrez principiul binele il rasplatesti cu bine da raul, ei bine, am sa privesc si am sa admir cum se omoara astia intre ei cu o punga de popcorn la indemana.
 Pentru cei/cele care citesc asta, imi pare rau pentru diacritice, tastatura nu le are sper ca intelegeti ce scriu eu pe aici si imi cer scuze pentru limbaj , e dedicat doar unei anumite categorii, iar daca cumva  faceti parte din categoria de mai sus, imi pare rau dar e purul adevar, doare dar asta e , nimeni nu e orb.

Cantecul unui necunoscut

      In mireazma aerului de dimineata toata lumea spune ca frigul le intra pe nari , rece , infiorand intreaga lor natura, insa toti va spun sigur , ca mint. Cum poti spune ca frigul dimineti te sperie, cand probabil acea racoare care-ti  cuprinde corpul te invioreaza si te face sa uiti ca acum cateva clipe tu dormeai si nu doreai ca alarma sa sune anuntand o noua zi de scoala, liceu, facultate , sau in cazul multora slujba care vrei nu vrei, nu pare tocmai alegerea ta pe ziua de azi?Atat de multe momente trec si uitam sa ne multumim de lucrurile mici , uitand probabil ca de lucruri mare ne plictisim atat de repede, da sunt frumoase, pentru moment insa apoi cu timpul care nu sta in loc ci doar trece , le uitam de parca ar fi nimicuri. Iar cand un strain te intreaba, spune-mi ceva ce te-a facut sa zambesti, nu vei incepe cu momentul in care tata ti-a daruit mobilul si nici cu masina de ultima generatie din garaj, acelea sunt bunuri : se uzeaza , se invechesc, se distrug, iti garantez ca vei incepe sa povestesti momentele mici. Iesirea cu prietenele in oras doar pentru a sta putin timp impreuna pentru ca inca timpul va permite, vei povesti drumetii facute impreuna sau glumele spuse de colegul, colega in una din ore, si apoi vei sta si vei zambi.
   In viata nu-i vorba de lucruri mari, ci mai mult de cele mici, pentru ca vrei nu vrei, alea sunt cele mai importante, da or fi ele  marunte , dar te-au facut sa zambesti , sa simti caldura si mai ales sa uiti de momentele grele. Ca au fost ele scurte, ca poate nu au fost perfecte, sau nu au fost multe, vei sti mereu ca au existat acolo si ca vei dori mereu sa retraiesti o astfel de amintire.Deci nu uitati sa iubiti nimicurile vietii pentru ca la sfarsitul zilei, la sfarsitul  clipelor pe acest pamant, nu va ve-ti aminti de cati bani ai, sau de bunurile materiale, veti zambi  la amintiri alaturi de prieteni, iesiri, clipe cu familia, intrun cuvant lucruri mici.