Taci te rog

       Am atatea sa-ti spun, tu mana de om buna de nimic, as spune  ca ai invatat atatea in anii astia dar degeaba, ca stiu ca mint.Nu ca nu am incercat ,sa te invat despre viata, am incercat destul, da tu tot pe ale tale le tii .Te provoc sa-mi spui ce te-ai face fara mine, dar te rog i-a un loc caci picioarele tale obosite de la tocuri abia mai duc cativa pasi, la's ca te ajuta genunchii pe care te tarasti mereu inapoi. Spui ca esti matura surioara, dar defapt tot eu iti duc greul deciziilor tale tampite. Ai gura mare cand vine vorba de vorbe , dar nu ai glas cand dai de dracu, bineinteles ca te intorci mereu cu codita intre picioare cerand ajutor, iar apoi uiti cine te-a ajutat.
       Prietenii imi spun sa te las cu ale tale ca si asa nu apreciezi nimica, spun sa te las sa te descurci singurica ca doar te crezi fetita mare , mai ales de cand ai atins majoratul, cat de mult se inseala. Poi dragii de ei nu stiu ca asta , a mea cand vine de la scoala se descarca pe mine si imi povesteste toate durerile, sau ca se plictiseste cand sta in camera prea mult si nu are ce face, nu stiu ca inainte de culcare trebuie sa iti spun obijnuitul noapte buna, sau  ca atunci cand plangi eu sunt umarul pe cae tu o faci, nu stiu ca atunci cand ti-e teama , trebuie sa fi incurajata caci altfel ai cadea la pamant.
   Iti stiu fiecare detaliu pe derost, si totusi uneori simt ca tie putin iti pasa cat ma straduiesc sa fiu si mama si tata, si mai ales sora, prin bune prin rele incerc sa fiu acolo, desii e destul de greu, simt ca palesc pe langa cat de importanti ti's prietenii. Ca doar de ei iti pasa daca patesc ceva , nu de mine,eu is doar aia care iti descoase treburile murdare  si te ajuta la nevoie orice problema ai avea.
  Dar cred ca ar fi timpul sa incep sa-ti dau libertatea aia de care tot vorbesti, si sa nu ma mai implic in nimic legat de tine. Poate atunci ai realiza sa apreciezi ce ai langa tine , pana nu pierzi.

Who are you now

      Imi spun povesti crezand ca asta o sa ma schimbe, imi spun intr-una ca lumea e buna si ca poate in fiecare persoana exista ceva bun, poate uitat in adancuri dar inca acolo. Incerc din rasputeri sa fiu omu ala care sa nu judece si sa astepte rabdator ziua de maine sperand la ceva mai bun, la o schimbare.
     In acelasi timp ma chinui cu proprii mei demoni care imi tipa in timpane sa ma comport cu unii exact asa cum merita, sa ii dispretuiesc pe cei care ma jignesc , pe cei care ma folosesc si abuza de cuvantul prieten.Probabil merita pumni si palme caci alea se impart la mai fiecare colt de strada, chiar si prin familii, chiar in scoli ba si in biserici. Pfff ma amuza cum lumea asta atat de " frumoasa" e defapt un mini infern.
    Ei bine am dorit evolutia speciei, iar acum technologia isi spune cuvantul, telefon mai inteligent decat proprietarul , selfie chiar si in dormitor dupa partida de sex , yuppy acum chiar, si cand  una ii face unuia un blowjob apar poze, frate mult am evoluat, calculat si la obiect puicutele se plang si asa ca sunt victime. Draga bovina, daca experienta asta a ta a aparut pe sfantul facebook oare cine e de vina pentru poze? Sigur nu esti tu care privesti spre obiectiv cu un ranjet , e vina lui, sau scumpele de ele , sirene goale in toata splendoarea de apoi isi iau viata pentru ca s-au facut de rusine cand iuby sau ex-ul lea postat poza "intima" pe profil, auch.
Demnitate si pudoare unde ai disparut sau mnah respect de sine , da ma rog, si serios de unde au aparut si paparudele astea care in loc sa deschida o carte deschid cracii?Bietii aia sapte ani de acasa, bietii parinti, mai eu nu cred ca mai am ceva de adaugat, probabil un lucru. Mi-e mila de lumea asta si unde s-a ajuns.
 Si daca lumea e asa o penibilitate sa mai fi bun, mai frate eu am sa fiu buna, ma rog  am sa imi pastrez principiul binele il rasplatesti cu bine da raul, ei bine, am sa privesc si am sa admir cum se omoara astia intre ei cu o punga de popcorn la indemana.
 Pentru cei/cele care citesc asta, imi pare rau pentru diacritice, tastatura nu le are sper ca intelegeti ce scriu eu pe aici si imi cer scuze pentru limbaj , e dedicat doar unei anumite categorii, iar daca cumva  faceti parte din categoria de mai sus, imi pare rau dar e purul adevar, doare dar asta e , nimeni nu e orb.

Cantecul unui necunoscut

      In mireazma aerului de dimineata toata lumea spune ca frigul le intra pe nari , rece , infiorand intreaga lor natura, insa toti va spun sigur , ca mint. Cum poti spune ca frigul dimineti te sperie, cand probabil acea racoare care-ti  cuprinde corpul te invioreaza si te face sa uiti ca acum cateva clipe tu dormeai si nu doreai ca alarma sa sune anuntand o noua zi de scoala, liceu, facultate , sau in cazul multora slujba care vrei nu vrei, nu pare tocmai alegerea ta pe ziua de azi?Atat de multe momente trec si uitam sa ne multumim de lucrurile mici , uitand probabil ca de lucruri mare ne plictisim atat de repede, da sunt frumoase, pentru moment insa apoi cu timpul care nu sta in loc ci doar trece , le uitam de parca ar fi nimicuri. Iar cand un strain te intreaba, spune-mi ceva ce te-a facut sa zambesti, nu vei incepe cu momentul in care tata ti-a daruit mobilul si nici cu masina de ultima generatie din garaj, acelea sunt bunuri : se uzeaza , se invechesc, se distrug, iti garantez ca vei incepe sa povestesti momentele mici. Iesirea cu prietenele in oras doar pentru a sta putin timp impreuna pentru ca inca timpul va permite, vei povesti drumetii facute impreuna sau glumele spuse de colegul, colega in una din ore, si apoi vei sta si vei zambi.
   In viata nu-i vorba de lucruri mari, ci mai mult de cele mici, pentru ca vrei nu vrei, alea sunt cele mai importante, da or fi ele  marunte , dar te-au facut sa zambesti , sa simti caldura si mai ales sa uiti de momentele grele. Ca au fost ele scurte, ca poate nu au fost perfecte, sau nu au fost multe, vei sti mereu ca au existat acolo si ca vei dori mereu sa retraiesti o astfel de amintire.Deci nu uitati sa iubiti nimicurile vietii pentru ca la sfarsitul zilei, la sfarsitul  clipelor pe acest pamant, nu va ve-ti aminti de cati bani ai, sau de bunurile materiale, veti zambi  la amintiri alaturi de prieteni, iesiri, clipe cu familia, intrun cuvant lucruri mici.
   

Cale Libera

Simti presiunea, acea bataie nebuneasca  din piept, ce ai face daca pentru o secunda  te-as putea face sa o uiti? Hai uita de momentele groaznice pline de lacrimi si simte-ti pulsul accelerat doar de muzica din boxele  din club, sau castile telefonului emitand  doar sunetul asurzitor, salvator poate.
  Fugi , fugi de frica, scoala frate din cosmarul asta, nici tu nu sti daca-i real sau nu, dar tu te temi de naluci invizibile, in loc sa astepti concretul ! Hai ridica-te doar acolo sunt inca mainile intinse spre tine apuca-le inainte sa dispara de tot :P Hai ca poti, doar nu o sa dispara, decat daca te lasi inghitit de temeri si uiti ca in fata ta este ceva mai bun nu doar trecutul ala putred de care ar trebui sa uiti.
Deci hai curaj , strange dintii aia puternic , nu mai fugi de cuvintele altora sau de ce spune societatea, sparge tiparul si fi liber caci doar tu poti sa-ti revendici libertatea.
 Nimeni nu te ridica de la pamant daca nu tu, la sfarsirtul zilei tu ramai cu toate problemele asa ca tot singur poti si reusi :D

I may get lost

Se pierde culoarea prin ochiul obiectivului, insa pana si in lipsa culorii expresia e pura, neatinsa de modificari artificiale, sau programe de modificat ,pur si simplu sentimentele unui om expuse printr-un suras. Nu fiecare om are expresia frumoasa, defapt mint, fiecare om are o parte frumoasa, eu una nu-mi gasesc frumusetea in nimic, insa in poza aceasta alba , in cale nu mi se vede palizimea pielii sau imperfectiunile trasaturilor , simt ca m-am gasit pe mine, nu vad o fata dezbracata sa impresioneze, sau niste ochi albastri care sa atraga, nici macar accesorii care sa completeze imaginea , vad doar simplitatea mea .
  Insa o vad intr-un fel cum nu am vazut-o pana acum, ma simt intruchiparea fericirii in aceasta poza facuta de o prietena fara stirea mea, nu sunt model, nu am nici macar corpul unui model  sau gingasia lor si expresivitatea, insa prin poza aceasta alb-negru, ma vad pe mine, cea noua, fericita, linistita , ma vad pe mine cum nu m-am vazut pana acum.
   Simpla, palida, fara culoare, fara ceva aparte, dar totusi persoana mea. Cu defecte fara defecte sunt inca eu , aici , trecand prin viata cu un zambet eliberator . Sunt libera din nou, si nu regret nimic, dar inca de la inceput , nu am regretat nimic, nici o decizie , gest, etc, sunt eu. Asa cum sunt voi ramane "true to myself" forever

Inima asculta

Au trecut trei luni, trei luni tampite, si totusi plang, si totusi l-am zarit o clipa si a fost de ajuns sa faca acele lacrimi sa iasa la suprafata, nu,nu...te rog nu. Vreau sa dispari nu auzi , imi tipa mintea iar el parca nu aude, parca tocmai de acea imi iese in cale, parca timpul nu vrea sa tina cu mine.
             A plecat va trece sigur, cuvinte goale, le mai crezi inca, asa imi tipa mintea inimii, si ea se zbate in toracele meu  , coastele o mai retin din a iesii afara, si fiindca nu poate evada ca o pasare din colivia sa , sta si-si canta tristul cantec. Badump-badump, lent apoi puternic, si mai puternic, iar apoi se opreste brusc, revine la normal, s-a calmat, acum ea bate fara rost, pentru zile ce au sa vina, unele vor fi blande , altele furtunoase, unele calde, iar altele reci.
          O zi mi-ar fi de ajuns, oh...nu mai tanji  dupa clipe, atingeri , amintiri, s-a ales praful de iubire, si totusi tu speranta nu vrei sa inchizi ochii si sa mori? Te izgonesc de atata timp si tu inca prezenta. Oare de ce nu vrei sa ma asculti, nu observi golul cum creste, ? Nu ai vazut cum inghiteam acele lacrimi  amare, reci, doar sa ramana ascunse, doar sa nu observe el, doar sa vada ca zambesc si ca nu l-am observat.?!
           E bine , am sa plec, am sa alerg din rasputeri, am sa uit , sa uit tot ce a fost, caci ceva ce zace in a meu torace , cand nu-l vede tace, iar cand il zareste plange lacrimi de sange. Atat e nevoie , o clipa cu al sau chip, iar pasarea iar vrea sa iasa, din a sa cusca, iar mintea iar vrea sa-si strige dreptatea, insa ratiunea spune un simplu gand de mult uitat pe buzele unui poet.  Ai vrut iubirea asta, ai vrut sa simti  si sa atingi, acum ca totusi le-ai avut  inchide ochi...timpul s-a scurs , iubirea a apus, iar el s-a dus, nu iti cere explicatia, pentru ca inca de la inceput iubirea acea nu avea una din partea sa.

Tiam dat un deget si mi-ai luat toata mana

...Mai nou totul pare a-si pierde logica, parca zilnic incalcam reguli nescrise de nimeni din simplul motiv ca poti sa le incalci.In ultima vreme am avut sentimentul ca nimic nu mai are sens, pana si prietenia si-a pierdut sensul intr-un fel, dar nu ma refer prietenia fata,fata sau baiat ,baiat , ci prietenia aia baiat fata, nu vorbesc despre relatii ci doar prietenie dusa la un alt nivel;adica prietenie dar cu unele beneficii.
      Desii nu am crezut vreodata ca voi pati fara voia mea un asemenea lucru, mi s-a intamplat,desii am jurat ca nu voi mai avea de-a face cu iubirea pentru un timp, stropul acela de adrenalina si paharele in plus si-au facut usor usor efectul. Nu mai era vorba de ratiune aici, si nici de sentimente, caci alea nu existau, in cazul meu , pur si simplu era euforia si momentul de vina.
    I kissed my best boy friend and I kind of liked it, era gresit, era chiar foarte gresit, si totusi nu parea gresit deloc. Au trecut aproape trei luni de cand m-am despartit de iubirea vieti mele, filosofic vorbind, si duceam probabil dorul unei atingeri calde, de caldura emanata de corpul uman in contact cu un alt corp, duceam dorul buzelor calde pe pieleami rece, sau poate doar iluzia iubirii, ...a sentimentelor, duceam dorul poate, imi era dor , de acel joc al buzelor , de acele atingeri si imbratisari fierbinti, stiam cine e partenerul meu , stiam relatia dintre noi si totusi nu am refuzat nimic.
    De la prima atingere brusca pana la ultimul sarut, le-am vrut, ravneam dupa ele, vroiam sa sterg vechiul gust de pe buze , piele, vroiam sa simt altceva , si am simtit, insa cu un pret, m-am jucat cu sentimentele altei persoane, a uneia care imi era aproapiata, iar asta e ciudat .insa trecand deja o saptamana de la intamplare am constatat faptul ca prietenul meu era ok...asa ca, e ciudat ca desii sa intamplat ce sa intamplat, sa nu ne simtim ciudat unul in preajma celuilalt? Ei bine nu regretam niciunul nimic, ba chiar ne-a placut, totusi , a fost gresit dupa criteriile normale ale prieteniei, insa daca totul e lipsit de sens mai nou de ce sa nu lasam totul sa fie fara sens?