.vreau sati spun o poveste

E o poveste trista, si nu stiu daca poate ai mai auzito...poate ca dah...poate ca nuh. Povestea incepe cu o fata, eu ii spun Angel pt ca pt mine asa e...biata copila, as vrea sa ii spun ca totul va fi bine , as vrea sai spun ca maine va fi bine, dar biata , nu mar crede, cum sa fie totul bine?
Angel traieste in propria ei lume, o lume obscura, o lume in care soarele e doar rosu, iar norii de ploaie sunt mai mereu prezenti, lumea la care ea ar trebui sa aiba cheia, dar incetul cu incetul a pierduto, incetul cu incetul ea a ramas captive intro lume in care nimeni nu poate sa ajungaL, angel e mereu trista, mereu zaresti o lacrima gata sa cada, e asa fragile , precum gheata timpurie, o atingere usoara ar putea sa o franga in mii de bucatele.Dar angel nu plange aproape niciodata, tine totul inauntru, asuns, si doare doare rau, imi amintesc cum odata I sa pus intrebarea “De ce?”...copila parea amuzata...cum ar fi putut sa zica de teama,sau cum sa zica din cauza ca nimanui nui pasa sa asculte tot ce-I in sufletul ei. Uneori plange, pange atat de mult ca lacrimile par ca nu se vor opri, ma doare sufletul, caci nimeni nu vede inauntru, ma doare ca toti cred ca totul e bine, ma doare pt ca stiu cum e... uneori I se pare ca vorbeste singura, parka nimeni nu o aude, parka simte cum nebunia pune incetul cu incetul stapanire pe ea, un process lent dar sigur de autodistrugere.”cu aripi lungi si albe pe o cladire sus, o tanara priveste acum inspre apus, o lacrima ii cade si tot mai multe vor , dar oare cine in lume plange de dorul lor?” sunt versuri dintro compunere mai veche, cand am scriso eram trista, in mintea mea am vazut imaginea unui inger, cu aripi lungi si albe, tanara isi tinea bratele strans pe langa corp, durerea era imensa, totul parea sa se sfarseasca, oamenii o priveau, acum lor le pasa, dar la ce bun, tanara pierduse cel mai pretios lucru, propria-si persoana, nimanui nu-I pasase de ea, dorea sa se elibereze de lanturile vietii.Acum imaginea acea imi vine iar in minte . E un vis urat, as vrea sac red, dar acum pare atat de real, acum trupul imi inpietreste privind in sus, Angel sta pironita pe cladirea din fata mea, parul ei brunet si drept flutura violent pe chipul umed de lacrimi al fetei, ochii par goi si lipsiti de imagine. Angel plange, parka visele nu devin realitate, dar asta e realitatea, tanara pe care nimeni nu o observa se afla acum acolo sus, acum toti o priveau. Asta e viata doamne, cum poti sa permiti ca cineva sa ajunga intr-o stare atat de grava, cum poti lasa ca un suflet sa fie neglijat asa, acum ce mai putem face, acum unde sunt rugaciunile care o vor salva, ?.Acum nu se mai poate face nimic, lacrimi imi curg acum pe obraji si as vrea sa pot tipa cat ma tin plamanii dar vocea mie parka blocata de ceva...Angel cade incet in genunchi si incepe sa tremure, pare sa spuna ceva, dar deodata se opreste, incet fata se lasa sa cada , si as vrea sa imi duc mainile la ochi sa nu vad aceasta priveliste stiind ca nu am putut face nimic, aud o bufnitura puternica si zaresc corpul marunt al fetei deasupra unei masini , masina e alba , dar acum pare rosie, snagele cald al fetei se scurge incet pe caroserie, ...am cazut in genunchi si am inceput sa plang, ma doare sufletul simi inched ochii, vreau sama ridic dar nu pot, vreau sami deschid ochii dar nu pot...o ultima incercare....dar nu pot.....doamne lasama sa pot vedea....cand imi deschid ochii sunt socata, acum stiu ca nu e un vis...chiar a murit. ..




“Cu Drag al tau angel ”