sâmbătă, 30 iunie 2012
Plecat departe
Am crezut ca e usor sa uiti ceva daca iti propui cu toata fiinta ta sa o faci, dar m-am inselat, am incercat sa las anii in spate si sa traiesc mereu in viitor si prezent.Si totusi trecutul pare uneori sa iti aminteasca ca exista, si uneori chiar si un inceput ,nu poate sa "inceapa" daca tu nu iti accepti trecutul, eu una mereu am vrut sa-i dau uitare trecutului.Uneori functiona, alteori ma prindea de mana si imi spunea mereu cuvintele alea care vroiam sa nu le aud, " NU UITA" . Si sa vorbim acuma simcer nu am uitat doar ca unele evenimente au fost greseli regretabile, greseli care nu as vrea sa aiba urmari in viitor, as vrea ca persoanele care ma cunosc sa ma stie pentru cine sunt acum nu cine am fost in trecut, vreau sa fiu eu de acum nu cea din trecut , timida si inchisa in propria-mi lume fara cheie.
Dar in acelasi timp am descoperit ca uneori chiar daca povestea trecutului e lipsita de culoare, un cosmar oribil, o amintire trista, trebuie acceptata, si sa iti amintesti ca datorita trecutului esti cine esti in ziua de azi. Si sunt mandra de cea ce sunt azi, si poate maine voi fi mai buna , cu toate ca trecutul meu nu va fi niciodata, trebuie doar sa accepti cea ce se intampla, si asa poate vei descoperi un nou drum care sa-l urmezi care sa nu te faca sa regreti nimic:)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Nici eu nu am avut un trecut prea stralucit si sunt atatea momente in care l-as arunca departe,sa uit locul unde-l voi pune si sa pasesc inainte..
RăspundețiȘtergereTrecutul traieste, e viu, ia parte la prezent, il influenteaza si se schimba in functie de ceea ce ni se intampla.
Ai mare dreptate, iar uneori influentiaza chiar foarte mult viitorul, chiar si fara voia noastra
RăspundețiȘtergere