Mi-e dor parca de vise

      E ora unu  jumatate , si inca nu-mi simt  pleoapele grele, nu simt nevoia de somn, numar zilele de cand ochii mei nu sau mai inchis la o ora normala. Abia cand vine ora cinci, abia cand, deja soarele parca vrea sa isi faca aparitia agale, parca atunci ochii mei vor sa se inchida, ca apoi sa se deschida la ora noua. Macar de atunci cand se inchid ar vedea altceva decat un negru abis, macar niste imagini chiar si ireale, pentru cateva secunde , minute, as vrea sa le zaresc, sa stiu ca fiinta mea ingrijorata si stresata uite  , chiar daca pentru putin ,de cat de greu e de fiecare data cand se ridica pentru a incepe o noua zi.

     Sti in ultimul timp nu am prea dormit, am atatea pe cap si nu le pot expune nimanui, simt cum culorile imi palesc zilnic, simt cum singuratatea isi face aparitia, chiar si atunci cand sunt inconjurata de persoane la care tin. Tot tind sa cred ca poate as avea nevoie de o persoana putin mai speciala, dar inima mea refuza sa bata pentru cineva, corpul meu ramane rigid si ochii au aceasi privire goala, si fara stralucire.
   Poate in incercarea mea de a trece mai departe am uitat cum sa mai iubesc, am uitat cum e sa zambesc cu adevarat,desii o fac , ba chiar energic si vioi. Sau poate doar ,nu m-am mai simtit libera de multa vreme., poate de acea e si corpul asta asa de rece , poate de acea chiar daca simt ca respir , aerul din plamanii mei pare rarefiat, de neajuns ,  poate de acea parca simt o tristete adanc ingropata in mine incercand sa iasa , dar se blocheaza la trahee. Se spune ca atunci cand pana si lacrimile  cumva nu mai curg se intampla ceva grav, insa desii simt ca vreau sa plang, oh credeti-ma chiar vreau, nu pot, un gol , imi ocupa de ceva timp pieptul, si zilnic parca doare mai rau  , zilnic creste, parca ar vrea sa ma inghita.

    Dorul de casa, dorul de libertate , incerc sa le gasesc dar sunt inlocuite atat de rapid de altceva, simt cum ma mint ca sunt bine, simt ca ma inec in propriul cosmar, insa macar de ar fi un cosmar din care sa ma trezesc. Dar asta nu-i cosmar, e doar viata , si teama de cea ce urmeaza.De acea are omul nevoie de vise, sunt o portita mica de evadare, dintro viata atat de tragica uneori, in vis ai o lume in care ai cati ani vrei, te joci zambesti si poti face tot cea ce te face fericit. Iar cum mai nou nu am dormit, mi-e dor de vise, mie dor de portita mea de scapare, care ma salva inainte macar pe durata noptii.