duminică, 14 iulie 2013

Asta sunt eu

Sunt  eu si nu vreau sa ma schimb, cine sunt, poi ... mici detalii , numele meu e Andrada, si am 19 ani, sunt absolventa a liceului Colegiul national Mihai Eminescu , sunt o pitica la ai mei un metru si 66 cm , am parul roscat [brunet inchis natural] si ochii mari caprui/negri, se schimba ca vremea:))), sunt timida in general, iar prin scris spun eu ma exprim cel mai bine, am o imaginatie foarte bogata si ador sa desenez , schitez, pictez, siiii, desi nu am studii in domeniu ador sa cant, multi dintre prietenii mei spun ca am o voce buna si am participat si la X-factor, insa nu am intrat mai departe :( [sadly ] insa sunt incapatanata din fire asa ca nu am sa ma dau batuta, atunci cand cant ma simt libera, sunt fericita si sunt eu, alt detaliu......sunt o visatoare, si de multe ori ma pierd in lucruri mici, ador fotografia, si scrisul, ... sunt calma, relativ, deoarece cand sunt impreuna cu prietenii sunt energica foc. Sunt putin ciudata as putea spune, [defapt mi se spune des asta] , imi plac culorile inchise dar mai nou cochetez si cu cele deschise, am o colectie de medalioane cu diferite forme si o colectie de cercei [50 de perechi+] ador muzica si dansul, si am facut un an cursuri de dans de societate [stiu nu par genul] .
     Dar in general o descriere de-a mea ar  fi , sunt un adult in corp de copil, nevoita sa ma maturizez de la o varsta frageda, viata mi-a dat fel si fel de incercari, am facut greseli si am incercat mereu sa invat cate ceva din ele, multa lume ma considera matura,deoarece mereu afisez o imagine dura , de om puternic , gata sa sara in ajutorul fiecariua la nevoie, am sa-mi ajut mereu prietenii si cunostintele , dar nu am sa ma las folosita, nu-mi pasa de parerea oamenilor despre mine si mereu am incercat sa ma accept eu pe mine , iar cei care ma cunosc stiu ca le sunt aproape ata la bine cat si la rau, ...insa ce nu stiu ceilalti despre mine e ca...desi par puternica [si sunt de cele mai multe ori] uneori am tendinta sa pun la suflet , sunt dezamagita dar iert , sunt o epava a amintirilor, si uneori cedez la presiune, insa nimeni nu stie, deoarece sunt si genul ala de persoana care tine in ea, care incearca sa fie eroul tuturor dar uita sa fie eroul ei, insa nu ma deranjeaza,  prietenii adevarati imi sunt aproape, mereu , si desii nu sunt ei multi ii iubesc pentru ca mi-au fost aproape in orice moment, si de acea le sunt recunoscatoare, si mereu le voi fi. Iar persoanelor care mi-au facut rau, chiar si lor le multumesc, ei mau facut cine sunt azi:D Deci multumesc:D .
Aceasta sunt eu , iar daca ti-ai facut timp sa citesti asta , iti multumesc si tie

sâmbătă, 13 iulie 2013

Plapand

Ai gasit ce era cu lumea? Era stricata , si nimeni nu s-a gandit sa incerce sa o repare, dar ce rost are acum cand  toata societatea e alcatuita mai nou din uscaturi.
Societatea doreste si dicteaza un model al viitorului perfect pentru un individ, iar acesta cica ar trebui sa-l urmeze intocmai. Dar societatea a facut asta inca de la inceput, si anume sa dicteze modele de perfectiune.
       Se mira lumea de ce nu mai exista dragoste, de ce lumea nu mai incearca la fel de mult , de ce lucrurile sunt iubite iar persoanele folosite, lucrurile s-au inversat iar oamenii au devenit mai egoisti si distrusi pe dinauntru ca niciodata, traim intro era a divortului, copiilor cu copii si telefoanelor mai inteligente ca unele persoane, si ne mai mira ce sa intampla in jur ha? Toata lumea se teme de iad, dar de ce iad mai purtam noi frica cand lumea in care traim este deja iadul perfect.

joi, 4 iulie 2013

Un vis frumos

Nu regret momentele cu el, au fost cele mai frumoase amintiri , inca de la primul sarut , prima imbratisare, am sa mi le amintesc pe toate , A fost prima mea iubire , si sincer persoana care chiar am iubito, si inca o iubesc, insa stiti cum se spune, nu totul e facut sa dureze, iar atunci cand sentimentele vin din partea unei singure persoane nu se poate numi dragoste. a fost scurt dar nu regret nimic, simt  ca doare, dar e normal sa doara, voi trai cu regretul ca nu am reusit sa-l fac sa aiba incredere in mine, sau sa isi doreasca sa fim impreuna mai mult timp, am sa regret ca nu eu sunt fata pentru care el ar lupta sa o pastreze langa el. Dar nu am sa regret amintirile, le voi pastra in inima mea, imi voi aminti ochii lui albastrii mereu, atingerea lui plapanda si tachinarile jucause, imi voi aminti cum ma simteam in bratele lui si de zambetul sau mereu. Doar momentele alea vreau sa ramana in rest vreau sa ma vindec , vreau sa-mi cant spre vindecare si sa adorm fara el in gand, pentru ca stiu ca el nu se va gandi la mine, desi eu mi-as dori enorm ca macar odata el sa-mi spuna ce simte si ce-i trece prin cap. As vrea sa nu vrea sa ma piarda, dar stiu prea bine ca el nu e genul care sa se ataseze. Asa ca degeaba am sa sper.