sâmbătă, 17 decembrie 2016

Cat dureaza dragostea , atasamentul , interesul in 2016

Se spune ca atentia unui barbat pentru un lucru dureaza pana il obtine. Ei bine consider acest fapt ca fiind adevarat, in orice plan ar fi pus acesta. In 2016 barbatul modern sau numitul player nu mai are timp de o relatie, nu mai vrea sa cunoasca o persoana , ii pare dificil sa aiba de aface cu problemele lunare ale unei femei si obositor, si mai ales ii pare un chin sa ramana devotat. Cum indraznim noi femeile sa le cerem sa renunte la vanatoare cand inca de la inceputul timpului barbatul a avut instinctul de vanator? Exact, nu putem sa le luam acest drept nu-i asa? Dar in acelasi timp noi suntem curve daca iesim cu mai multi barbati doar la o cafea, pentru o conversatie linistita, nimic sexual doar o conversatie. Suntem privite rautacios si chiar jignite . Mda, ne place atentia, dar oare cumva nu si barbatii o apreciaza? Ba da, o fac dar nu au sa recunoasca prea curand . Oare cat de macho se simte un barbat cand capteaza atentia a mai multor femei? Va spun eu, egoul unui barbat creste de fiecare data cand  primeste atentie din mai multe parti.
Dar atunci daca o femeie primeste atentie, de ce sa nu creasca si egoul ei?
Mda într-adevar, nu toate femeile merita încredere, sau nu toate femeile apreciaza atentia. Insa o mare majoritate chiar isi doresc sa aiba un partener doar al lor. In care sa isi puna increderea, cu care sa vorbeasca si sa il simta aproape, cu care sa aiba certuri jucause sau sa priveasca un film fiind tinute in niste brate protective. Insa in 2016 asta nu prea mai exista, iar cei care exista sunt fie deja intr-o relatie , fie au fost dezamagiti de niste femei care nu ii meritau, si le este greu sa mai creada din nou in una.
Stiti care consider eu a fi cel mai rau tip de barbat? Tipul player, care vrea sa le aiba pe toate , pe rand sau deodata si sa nu suporte consecintele, cum spuneam mai sus, interesul unui barbat pentru un lucru dureaza pana cand acesta il obtine, iar femeile nu sunt cu nimic mai diferite. Un astfel de barbat ii va acorda atentie din plin unei femei in primele zile sau saptamani pana cand ii va castiga increderea, o va minti si o va face sa creada ca e speciala, o va invita la iesiri romantice, amuzante in care se va comporta cu ea ca si cum pentru el , special se citeste in ochii ei. Insa nu v-ă lasati pacalite, e doar o capcana. Dupa primul sarut vor urma altele, unele mai dulci si mai frumoase decat celelalte, apoi atingerile  calde si apoi intr-un final crezand ca poti avea incredere in el , ai sa i te oferi, iar apoi interesul lui va disparea subit, daca nu subit atunci in timp, isi va vedea din nou celelalte posibilitati, alte prioritati, iar conversatiile voastre se vor rari pana cand vor fi date uitarii de tot. Iar el nu va suferii, insa stiu ca voi cele care ati crezut intr-un astfel de el , o ve-ti face.  Dar nu merita.
Meritati sa aveti standarde mari, totul sau nimic, meritati un barbat care se comporta cu voi la fel de frumos cum va purtati voi, care  sa fie alaturi de voi si cand va este greu sau aveti o problema sau nevoie de o imbratisare dar si cand sunteti fericite. O persoana care sa va aprecieze la intensitate maxima. Nu doar pentru o perioada de timp decisa din pacate tot de el.
Un quote  care mi-a ramas intiparit in minte si mi se tot repeta in cap in ultimele zile zice, "unde prezenta mea nu conteaza, nici absenta nu v-a face diferenta" .  Si din pacate e adevarat...asa ca mda trecem printr-un an greu, 2016 , anul in care prieteniile cu beneficiu conduc iar relatiile nu rezista fara sex. Dar ce sa facem?Era barbatului modern va continua pana cand femeile vor dorii  sa fie asemeni lor. Oricat de urat si scarbos ar suna, se zice ca raul il tratezi tot cu rau. Voi ce spuneti?
Ps. Imi cer scuze pentru lipsa diacriticilor, scriu aceasta postare de pe telefonul mobil. Am sa incerc sa le adaug curand insa. Lectura placuta!!!

sâmbătă, 19 noiembrie 2016

Am sa

Inchin in cinstea ta, dupa multe pahare si o suta de ganduri, si multe minciuni care nu au schimbat nimic decat pe tine. Am sa dau mana cu paharul, dar doar de data asta ca sa las inima sa valseze cu mintea. Am spus adio si credeam ca vei spune nu, dar tot ce ai putut spune a fost o simpla scuza. Ca de obicei, am fost o marioneta si tu te-ai jucat cu ea. Au insemnat ceva toate momentele cu mine? A fost ceva adevarat? Te rog cu acest ultim pahar sa-mi spui adevarul caci am sa ti-l dedic, tu mincinos notoriu. A fost placut sa vezi cum ma tot adancesc in persoana ta doar ca sa iti alini plictiseala? Ai vrut un an sa te distrezi, ei bine sper ca te-ai distrat, ca a fost amuzant.
Aproape ai reusit sa minti si sufletul asta batran , da nu am sa mint, aproape te-am crezut , am crezut cand spuneai ca iti pasa, ca vrei sa ma vezi si sa ma strangi in brate. Dar tu cum ai dat de un hop te-ai si impiedicat, nu te-ai ascuns asa de bine , jocul nu l-ai castigat.
Acum inchin adio , te pup eu te-am lasat. Eu am sa fiu tot bine , in cateva zile rana se va vindeca. Caci imbatata de amorul tau , pot sa spun ca m-am lasat . Sunt treaza acum si ficatul mi-e curat

miercuri, 16 noiembrie 2016

Stiu ca ai sa pleci, astept doar cand

Esti ceva fortat de care nu ma pot desprinde, o otrava care curge prin fiecare sarut si mangaiere, sau atingere a ta. Cu fiecare privire si soapta ma faci sa tremur , cu fiecare cuvant ajungi mai adanc sub pielea mea atat de adanc ca as vrea sa te las cu totul inauntru.
 Dar tu esti rau, nu vrei nimic, ma lasi sa te las , cand vreau sa plec  tu ma tragi inapoi in ghearele tale, stiind ca nu am sa te refuz. Ma privesti atat de dulce, iar cand ma ai in brate ma strangi puternic ca si cum nu mi-ai mai da drumul . Dar pentru cat timp doar tu decizi. Esti inca liber iar eu nu pot sa te tin prizonier. Imi duc lupta cu mintea mea de fiecare data cand te intalnesc. Stiu ca nu e bine , stiu ca desii inafara parem impreuna intre noi e doar o chestie. Pe care tot tu ai s-o inchei doar ca din pacate nu stiu încă când, si cu fiecare intalnire ma intreb daca e ultima.
Te rog sa fie cat mai curand , te rog sa imi dai drumul cat inca nu ma inec, cat inca pot sa plec fara sa regret. Cat inca nu imi suspina inima dupa tine. Ma intreb mereu de ce te las sa patruzi in ziua mea, prin conversatii si iesiri imi faci zilnic rau. Dar tu nu sti, tu crezi ca eu sunt bine , tu crezi ca sunt ca tine. Intre noi e un tango pe cioburi, cine il face pe celalalt sa cedeze primul . Cine poate sa isi indeplineasca primul  scopul , dorinta, inspita.
Iar tu ma inspitesti zilnic sa te las inauntru cu totul doar ca sa iesi cat mai curand. O stiu atat de bine  ca aproape ca vreau sa te las doar ca sa pleci cat mai curand.

miercuri, 14 septembrie 2016

Someone else

Hei scumpilor , azi am sa va vorbesc despre altcineva, un baiat simpatic, unul care are potentialul lui fat frumos , doar ca îi lipseste calul alb, sau poate imi lipseste mie inima. Ma tot intorc in acelasi loc , un zid mare doar ca de aceasta data al meu. Un fat frumos fetelor , saten cu ochii caprui si putin verzui , cu un zambet sincer si senin ca o zi de primavara, personalitate debordanta si vise mai mari decat persoana-i frumoasa. Un plan de viitor, un baiat sincer  care asculta cand ai nevoie, care stie sa te faca sa razi,chiar si in zilele tale inorate, si totusi oricat as fi vrut sa il las sa aiba grija de mine , gratiile coliviei mele raman mai groase decat zidul chinei sau poarta alcatrazului. Am sa ma urasc daca il ranesc, un astfel de baiat merita o fata cu o personalitate la fel de frumoasa ca a lui. Iar eu una nu pot sa il ranesc, sa vad cum ii piere zambetul ar fi prea dur.
Dar de ce sa nu incerc, asa m-ati intreba , doar pofta vine mancand parca. Insa mie nu imi e pofta sa profit. Pentru ca stiu cat dor chiar si niste amintiri, fie ele franturi, tot dor mult. Cum ar fi sa ii dau sentimente artificiale ca apoi sa plec?  Nu as putea. Eu nu sunt si nu vreau sa fiu fostul meu. Ajunge o persoana cu inima franta , de ce sa mai adaug una la sir? Nahh , stiti voi , eu una am fost ranita, nu mai vreau sa ranesc. Insa totusi am sa raman cu indoiala, daca el se dovedea a fi acela? Poi... intamplarea face ca mă cunosc chiar  bine, si stiu ca daca nu simt de la inceput nu voi simti , oricat de mare ar fi pofta.
Asa ca m-am gandit sa v-a intreb, voi ce ati face in locul meu, ati alege pe oricine, sau ati astepta pe acel cineva?

luni, 22 august 2016

Trei ani mai tarziu

Se spune ca , daca viata iti da lamai , fă o limonada , si asa am facut . 
Hei toata lumea , ei bine din seria cei ramasi, au trecut trei ani de cand nu am vorbit despre viata si iubire...ciudat huh? Analizand acum minutios blogul am realizat ca am scris atatea despre el, god , de ce nu i-am scris numele chiar nu stiu, ei bine hai sa o fac acum , doar are legatura cu postarea, 😂😂😂. Numele asa zisului "marea mea iubire" era Andrei, vedeti voi acest baiat mia intortochiat , furat si consumat toate resursele celor 4 ani de liceu, eram atat de indragostita  ca nu puteam sa ma opresc din vorbit despre el. Ei bine , am fost impreuna cu acest Andrei, mdap miracole se intampla (moment de ras), si am dato rau rau in depresie, ba chiar am stat un an fara sa fac nimic sa imi revin, un an, va dati seama ? Ala da timp pierdut. 
Dar sa revenim , dupa acel an dramatic, am ajuns in Anglia, locu ala = bestial, experienta mea de acolo a fost una  super, am intalnit oameni noi, locuri noi , a fost superb, dar ca orice lucru superb are data de expirare. Se pare ca daca intarzii cu aplicatia pentru imprumutul de studiu, nu il primesti , ba chiar ajungi sa te indragostesti de un loc super degeaba. (Crying  in spanish) . Dar nu am disperat. Ajunsa înapoi in romanica, am aplicat la doua facultati, psihologie unde am intrat dar  nu am putut sa imi confirm locul, si FSPAC  leadership  la care sunt si acum. 
Va dau un sfat, daca nu aveti nici o tangenta cu administratia si politica , fugiti. Nu serios acum , nu va inscrieti la profilul asta. E greu, plictisitor iar profesorii nu sunt o incantare. Insa chiar nu vreau sa mai pierd un alt an asa ca treaca mearga , am ramas aici. Tot va recomand sa alegeti altceva , insa am un grup de persoane super asa ca nu as vrea sa ii schimb pentru nimic. 
Asa , a da mai sunt si voluntara, la ESN cluj napoca, cine ar fi crezut ca eu sa ajung voluntara... eu sigur nu. Oricum experienta e super tareeee, o recomand cu mult drag. Am intalnit niste persoane super, si ma bucur. 
M-am schimbat enorm in anii astia si am trecut prin atatea, acum trei ani nici nu as fi crezut ca am sa imi revin dar uite ca se poate. Iubirea nu te omoara. Oh...da am uitat sa mentionez ca nuuuuuu, nu am mai simtit nimic  pentru nimeniin acesti trei ani si nu am avut o relatie stabila de atunci, doar conversatii fara rost. Ma rog , am timp. A da iar acum sa va spun o mica , ciudata intamplare. Ghiciti cine apare frecvent la facultatea mea? (Vreu sa va spun ca facultatea la care e el nu are nici o legatur cu a mea) yup Andrei, in carne si cosmaruri. Haha. Nah nici chiar asa , dar idea e ca  e pe acolo , des, insa  pe cat de socata am fost sa il vad, (tipu merita o palma ) pe atat de ciudat a fost ca doar lam vazut si am plecat mai departe. O da si se pare ca si el ma recunoscut. 
Insa ciudata parte din al vedea nu au fost faptul ca l-am vazut in sine, ci faptul ca mi-am dat seama cat de bine se aplica proverbul " suntem tot noi doi straini  cu amintiri" . A fost ciudat, adica mnah nu ne vorbim , salutam sau ceva ci doar ocazional ne intalnim ,ne privim si trecem mai departe.  Nu doare, ci pur si simplu acum imi dau seama cat timp mi-am pierdut cu un strain. 
E ciudat cand intelegi ca timpul schimba atat de multe, iar uneori e impotriva ta, te face sa realizezi ca , candva aceasta persoana straina din prezent candva era cineva important. Iar acum nu mai sti cine e.



joi, 18 august 2016

Îmi este rusine

Imi este rusine cât de patetici au ajuns oamenii, sa fi atat de nerespectos cu imaginea unui copil , sa te folosesti de el pentru un interes propriu. Cumva postarea acestei poze iti schimba imaginea? Te face un om mai bun?Si mie imi este rusine , insa  pentru faptul ca am tacut si am aprobat din cap fiecare baliverna care am auzito din gura unor oamenii , si nu am raspuns cu adevarata mea opinie.
Am sa pun si eu problema logic , sper ca asa sa inteleaga toata lumea:
    Dam vina pe politicieni, pe modul lor de a se "ocupa" de problema sinistratilor si a razboiului crunt ce se desfasoara cu stirea noastra, însa sa va ofer un mic detaliu neglijat vad ca  , noi suntem adevaratii vinovati.
 Vedeti voi fiecare candidat la presedintia unei tari, sau a unui partid isi prezinta oferta in timpul campaniilor,ne spune ce schimbare va fi cu el la putere, indruga minciuni , promisiuni si cuvinte înduiesatoare care sa ne convinga, insa nu cumva noi suntem cei care alegem cine castiga?
 Oh....da, chiar asa facem , deci prin alegerea lui, insemnand tot odata ca suntem de acord cu metoda lui. Asadar consider ca daca vrem sa schimbam ceva , hai sa nu ne mai ascundem in spatele lui x, sau y , sa nu ne mai folosim de imaginea unei victime nevinovate pentru a arunca vina sa ne simtim constiinta mai usoara. Suntem fiecare vinovati in felul lui, DEOARECE  am stat si am privit fara sa facem nimic.  Ne ascundem in spatele mijloacelor media si ne dam mari atotstiutori, insa adevarul e ca  e greseala noastra. Alegem raul mai mic ,sau alegem ce credem ca ne-ar ajuta , fara sa facem o mica cercetare cui ii oferim votul nostru. Suntem atatia dar stam si inca ne ascundem , nu luptam pentru aceasta asa zisa pace de care tot vorbeste lumea.
Deci dragii mei da , imi e rusine, de oamenii ignoranti de pe planeta asta.
Respectul meu merge pentru cei care incearca sa faca o schimbare cât o fi ea de mica, nu încearca dobandire de popularitate sau crestere  ratingului de pe urma unei tragedii sau a unei persoane.
Aceasta este strict opinia mea personala , nu am vrut sa jignesc pe nimeni in mod intentionat, insa daca prin postarea mea contiinta voastra are un moment de luciditate, ma bucur.

miercuri, 25 mai 2016

Acum stiti

Buna , ce multa vreme a trecut de cand am mai adaugat aici cateva randuri, imi pare rau pentru absenta mea, sper  sa nu fi dezamagit pe cineva , am avut o perioada extrem de grea insa asta nu e o scuza. Asa ca in speranta de a ma revansa , as vrea sa va spun o mica poveste.

Stiti acele dimineti cu soare cand soarele iti saruta obrajii anuntand o zi frumoasa? Acel zambet care ti-l instaleaza pe chip acea caldura  dulce? Asa zi nu trebuie ratata , asa mi-am spus si eu , si ridicandu-mi picioarele  lenese din pat si tanjind dupa o cafea calda am dat iama in bucatarie. Acel miros imbietor al cafelei acel gust placut , parca ziua asta se arata a fi una buna. 
Mi-am pregatit geanta si biletul de autocar si am fost pregatita sa pasesc optimista pe usa pregatinduma sa-mi vizitez orasul natal, atatea amintiri intiparite in mintea mea , toate si-au facut aparitia pe drumul lung sub forma unei placute reverii, prieteni dragi, locuri nostalgice , zambete si chicoteli. parcul acela in care hoinaream agale serile de vara. 
Abia asteptam sa fiu in locul acela , acel acasa al meu. Mai intai de toate aveam de scos niste analize de la laborator, ale mele desigur iar apoi aveam sa ma vad cu cea mai buna prietena a mea, un an si doua luni de la ultima revedere e destul de mult timp sa o mai las sa astepte . asa ca  in cinci minute si nervii unui taximetrist nerabdator am ajuns la destinatia mea. Hei Renny sa nu te superi ca am sa te includ aici dar de tine e vorba asa ca mda  ai fost principala destinatie . 
Dupa doua ore am realizat cum timpul trece, "asemeni nisipului din clepsidra ,clipele nu stau in loc si asemeni lor trecem si noi"  ciudat cum fraza asta mi-a venit in gand odata iesita din cafenea si lundu-mi adio de la prietena mea, O imbratisare stansa si niste posibile planuri si cateva minute mai tarziu un alt taxi se indrepta spre ultima destinatie inainte de a lasa din nou in urma "acest acasa"  .
Ultima oprire a fost doctorul meu, am crezut ca e doar ceva de rutina , niste raspunsuri scurte si programarea s-ar fi terminat placut.
  Insa asa cum o zi insorita se poate inora , asa au pasit si norii peste soarele meu. cu un ecou surd se repeta din nou si din nou acel cuvant. Tumoare pe creier. O lacrima astepta sa strige eliberarea ei pe al meu obraz , la fel ca prima aparu a doua , a treia si alte cateva sute dupa ele. Nu e cancer asta ma consola medicul , dar oricum ar fi operatie si tumoare intr-o propozitie nu suna bine nimanui.
Iar pentru mine aflata pe un scaun in acel cabinet cu pereti albi , a sunat asurzitor de real. Si m-a cuprins teama, iar apoi durerea. Cum poate cel bolnav sa le spuna membrilor familiei vestea asta? Cum poate sa zambeasca cand lacrimile asteapta sa cada. 
  Am aflat cum totusi, bolnavul isi inchide in inima durerea isi inghite lacrimile si zambeste parand calm, apoi spune vestea incercand sa nu faca totul sa para trist...ba chiar zambeste si pare fericit si impacat cu vestea. Dar cel cu inima indurerata si lacrimile inghitite nu doarme linistit.