miercuri, 22 iunie 2011

Broken hearts


I smiled so much, sometimes i smiled even if inside i was all broke into so small pieces, the first time i thought I would never let someone hurt me like i was. But here i stand again , with my eyes wide and my tears running down my cheeks, like before , I've let myself fall for a boy, loved him to death, told him my feelings , and now i find out that he loves someone else , i'm really stupid right?
Why can't i just die?Why must I suffer so much, I should have known , he didn't liked me at all. Why do we always fall for the wrong person?...why can't we just find that person who loves us and then stay with her our hole life . That would be easy !... but who can i lie? I really   thought he was my special person, i really liked all about him, he looked like my " mister perfect' someone  who liked the same stuff i liked , that had  the same habits , but i guess i was wrong there too .
Life is a bitch you know, wen you wanna try again then she come and stab you in your back .:( I really wish that i could fly, that way I  could fly so far away that nobody would find me, and I would cry my soul out of my body .So many tell you that they understand you but the truth is they don't  really, yeah maybe they suffered of broken heart but nobody really understands  how the other feel.They just assume  they know. They try to help you but when your heart is in so many pieces maybe a hug is better than words .
                I found out something today, is better to love and to never know if the other loves you back , than to love and tell that person your feelings and then to be rejected, maybe i should have just let time pass and  let him help me forget about you .                        

                                           Love Andru Kiki  

Cantecul meu





In this world, i was alone,
Sadness got me, on my knees
Then i meet you and it was harder than to breath

Why does it has to be so shameful
To be so hateful
To be so troublesome to see your smileL
Why does it have to be so scary, when I’m around you?
That I’m so scared that you would hate me then,
I love the blue I’m seeing in your eyes,
That sparkle when you are looking at the sky, 
The whay you looked in my eyes that time

marți, 21 iunie 2011

Why do I love you?

De ce oare dah asta ma intreb mereu ,si mult mai mult de ce nu pot sa mi te scot din cap, mi se pare ciudat ca oricat as incerca nu reusesc, pentru mine esti persoana aia la care oricat ma-s gandi la ea nu as putea sa ma plictisesc, e ciudat cum soarta poate face chestia asta, adica sati scoata in cale o persoana pe care so iubesti atat de mult.Dar ma tot gandesc ce imi place la tine...heh..dar oare de ce ma mai obosesc, deja stiu raspunsul, imi plac ochii tai albastri , mereu ma duc cu gandul la cer, sau la albastrul marii, ai o stralucire in ei ..parca arde acolo si asteapta sa iasa la iveala, imi place felul in care zambesti, pur si simplu raman blocata cand iti zaresc zambetul, si as vrea ca sa fiu eu persoana careiai zambesti, de obicei ai expresia asa senina, ca si cea a unui copil , inocenta . Si asta imi place la tine, dar..cand am facut  cunostinta cu tine nu asta mia placut, imi placea faptul ca erai asa de timid..sau dadeai impresia:)...mia placut ca mana iti tremura usor si erai asa dragut cu obrajii rosii, a fost pentru prima oara cand tiam zarit ochii de aproape, ...dar, nu doar cum areti imi place, imi place ca esti atent , imi place felul in care vorbesti, imi place ca ai atatea in comun cu mine si faptul ca pot vorbi cu tine fara sa ma simt o ciudata, ...as putea sa continui ore intregi ..dar nu cred ca as gasi raspunsul care sa mi se para potrivit, adevarul e ca imi place totul la tine...
Intrun fel te invidiez, as vrea sa fiu ca si tine, sa am un spirit asa liber si copilaresc, si as mai vrea un lucru...Sa realizezi ca te Iubesc.

                             Cand ma gandesc la tine, 
                              Ciudat mereu rosesc,
                              Dar cand sunt langa tine 
                              Mereu incremenesc,
                              Incerc sa fug sa te evit , poate
                             Dar stiu ca am incercat , am incercat de toate
                             Sa incerc sa nu te plac nu cred ca se mai poate.

duminică, 19 iunie 2011


.vreau sati spun o poveste
E o poveste trista, si nu stiu daca poate ai mai auzito...poate ca dah...poate ca nuh. Povestea incepe cu o fata, eu ii spun Angel pt ca pt mine asa e...biata copila, as vrea sa ii spun ca totul va fi bine , as vrea sai spun ca maine va fi bine, dar biata , nu mar crede, cum sa fie totul bine?
Angel traieste in propria ei lume, o lume obscura, o lume in care soarele e doar rosu, iar norii de ploaie sunt mai mereu prezenti, lumea la care ea ar trebui sa aiba cheia, dar incetul cu incetul a pierduto, incetul cu incetul ea a ramas captive intro lume in care nimeni nu poate sa ajungaL, angel e mereu trista, mereu zaresti o lacrima gata sa cada, e asa fragile , precum gheata timpurie, o atingere usoara ar putea sa o franga in mii de bucatele.Dar angel nu plange aproape niciodata, tine totul inauntru, asuns, si doare doare rau, imi amintesc cum odata I sa pus intrebarea “De ce?”...copila parea amuzata...cum ar fi putut sa zica de teama,sau cum sa zica din cauza ca nimanui nui pasa sa asculte tot ce-I in sufletul ei. Uneori plange, pange atat de mult ca lacrimile par ca nu se vor opri, ma doare sufletul, caci nimeni nu vede inauntru, ma doare ca toti cred ca totul e bine, ma doare pt ca stiu cum e... uneori I se pare ca vorbeste singura, parka nimeni nu o aude, parka simte cum nebunia pune incetul cu incetul stapanire pe ea, un process lent dar sigur de autodistrugere.”cu aripi lungi si albe pe o cladire sus, o tanara priveste acum inspre apus, o lacrima ii cade si tot mai multe vor , dar oare cine in lume plange de dorul lor?” sunt versuri dintro compunere mai veche, cand am scriso eram trista, in mintea mea am vazut imaginea unui inger, cu aripi lungi si albe, tanara isi tinea bratele strans pe langa corp, durerea era imensa, totul parea sa se sfarseasca, oamenii o priveau, acum lor le pasa, dar la ce bun, tanara pierduse cel mai pretios lucru, propria-si persoana, nimanui nu-I pasase de ea, dorea sa se elibereze de lanturile vietii.Acum imaginea acea imi vine iar in minte . E un vis urat, as vrea sac red, dar acum pare atat de real, acum trupul imi inpietreste privind in sus, Angel sta pironita pe cladirea din fata mea, parul ei brunet si drept flutura violent pe chipul umed de lacrimi al fetei, ochii par goi si lipsiti de imagine. Angel plange, parka visele nu devin realitate, dar asta e realitatea, tanara pe care nimeni nu o observa se afla acum acolo sus, acum toti o priveau. Asta e viata doamne, cum poti sa permiti ca cineva sa ajunga intr-o stare atat de grava, cum poti lasa ca un suflet sa fie neglijat asa, acum ce mai putem face, acum unde sunt rugaciunile care o vor salva, ?.Acum nu se mai poate face nimic, lacrimi imi curg acum pe obraji si as vrea sa pot tipa cat ma tin plamanii dar vocea mie parka blocata de ceva...Angel cade incet in genunchi si incepe sa tremure, pare sa spuna ceva, dar deodata se opreste, incet fata se lasa sa cada , si as vrea sa imi duc mainile la ochi sa nu vad aceasta priveliste stiind ca nu am putut face nimic, aud o bufnitura puternica si zaresc corpul marunt al fetei deasupra unei masini , masina e alba , dar acum pare rosie, snagele cald al fetei se scurge incet pe caroserie, ...am cazut in genunchi si am inceput sa plang, ma doare sufletul simi inched ochii, vreau sama ridic dar nu pot, vreau sami deschid ochii dar nu pot...o ultima incercare....dar nu pot.....doamne lasama sa pot vedea....cand imi deschid ochii sunt socata, acum stiu ca nu e un vis...chiar a murit. ..




“Cu Drag al tau angel ”