vineri, 16 septembrie 2011

School X_X





 A inceput schoalaaaa Wooohoo... sau Not, prima zi pierdere de vreme in spatele sali de sport la tigara, reintalnirea cu ai mei colegi trasniti Bumtyyy... noi suntem clar doar ca in varianta de 11-f , copii cu minti pline de aventurile din vacanta povestite in graba inecate in fumul de tigara, mda.. doar noi, si restul fumatorilor, boboci.. mda ii adaug si pe ei in peisaj uhh si cativa arata al naibii de bine, ...=))) asa sa revenim, unde sunt sau erau bobocii poi in curtea scolii in careuri fiecare cu clasa lui, ce dragut.. asculta luungul discurs de deschidere in timp ce noi ne fumam plamanii aici, ce inteligent. Alte schimbari Bla Bla Bla .... uniforme, Oki de marti , alte randuri de Bla Bla Bla... si ne lasa dupa doua ore bune sa intram in clase.. Traiasca sfantul sfarsit de discurs de doua ore, :)))
Dupa intalnirea cu dirigul si cateva cuvinte  siropoase elevii adica noi suntem lasati sa plecam in voie sa profitam de ultimele ore de libertate.. ok.. dar unde, unii vor aici noi vrem acolo, unde oare, unde oareee.... ma rog am ales un local linistit unde sa putem sa mancam si ceva dulce, o cofetarie suna bine.Yumii...yup acolo am si mers la inceput cei drept:)), apoi am ales sa mergem la mac si asa am mai adunat lume adic pe respectiva de soramea si niste vechi cunostiinte din primul an de liceu.. :D buahahah se face ora opt si noi ne aflam in parc cu o mare punga de barfe si peripetii din timpul veri cum incepem un capat din ea se revarsa toata intro mare de cuvinte, daca am retinut macar un sfert din ea e minune.. still conteaza ca neam distrat:D Acum la o saptamana dupa ce a inceput scoala , o saptamana plina ca doar sunt baluri de organizat boboci de interogat si profi de suportat, plus net zero pana la sf saptamanii cea ce yeah it sucks :(.. continuam aventurile saptamana urmatoare . Ramaneti alaturi de noi ciussy.

joi, 8 septembrie 2011

Only Hope

O poveste  Adevarata, cu un sfarsit trist , dar  poate  asa, ....invatam, invatam ca nu totul e vesnic, dar atata timp cat  exista amintiri exista si speranta. Am sa scriu mai jos o scrisoare, si veti realiza despre ce e vorba, dar am sa va rog sa nu judecati, Ascultati si nu judecati pentru ca nu stiti ce simtea persoana respectiva. Si voi gresiti, suntem oameni  e normal.
O scrisoare:
         Draga Andra (eu) , am vrut sa te anunt, meriti sa sti macar tu, ...mi-e teama, ma simt slabita, si simt ca timpul trece mai  repede decat alta data, simt ca nu tine cu mine. As vrea sa pot sa ies din locul asta , urasc ca nu pot sa simt aerul rece de toamna, te invidiez Andra, in timp ce tu probabil intri pe portile scoli si auzi clopotelul inceperii orelor , eu aud doar vocea asistentei care mai anunta inca o vizita a doctorului. Sti ca nu as vrea sa fi in locul meu , doar ca... as vrea ca macar pentru o clipa... sa nu fiu bolnava,  sa nu am toata mana plina de intepaturi de ace, sa nu am nevoie sa iau zilnic tone de medicamente care si asa nu ma mai ajuta. 
          Sti ieri ma-m simtit rau, mi-as fi dorit ca voi sa fiti aici, ma intreb ce face Alex, sau Marina, mi-e dor de toti, si de tine bineinteles. Incep sa imi pierd din putere,  doctorul spune ca e normal, dar defapt stiu... timpul meu incepe sa fie asemeni nisipului din clepsidra, limitat, iar boabele de nisip incep sa se imputineze. As vrea... sa ies .. din locul asta...as vrea ca macar acum sa fiu acasa, macar sa nu fiu nevoita sa vad peretii astia albi, ...Ma intreb cum e acolo sus, haha am sa ajung acolo mai repede decat tine...Dar cu toate astea...nu vreau, nu vreau sa ma gandesc  ca maine poate nu ma voi mai trezi ,  nu vreau sa adorm ... nu vreau sa ma gandesc ca am ajuns in punctul in care nu mai pot face nimic. Nu vreau Andra, vreau sa mai zambesc inca cu voi , vreau sa pot sa respir aerul de toamna, vreau sa imi simt picioarele  pe pamant, vreau sa aud frunzele fosnind .. 
                 Chiar as vrea sa pot sa va mai vad, dar din pacate .. stiu ca nu e posibil, asa ca am sa va las o ultima amintire, poate ma tem.. recunosc nui placut, dar .. sti bine ... macar am avut placerea sa va cunosc, si nu regret nimic, ...poate doar putin, ca nu am mai avut timp. Dar hai sa ne vedem acolo sus candva ok?... Dar nu prea curand cei drept, Ai grija de tine, si nu uita sa privesti cerul, am sa zambesc mereu cand o vei face. 
Cu drag Prietena Ta *******

vineri, 2 septembrie 2011

Secret Betwen Words

TE astepti  uneori la unele lucruri care sti ca nu vor veni niciodata. De exemplu cand iti place de cineva iar acea persoana ideala iti spune te  IUBESC. E un vis chiar frumos  CHIAR DACA nesiguranta isi face uneori simtita presenta in sufletul tau, atata timp cat dupa ce auzi cuvintele alea doua  el/ ea  se  MAI chinuie si sa o dovedeasca .Dar uneori chiar daca ei incearca doar ca tu sa nu fi RANIT , totul ajunge la un sfarsit la un moment dat. Atunci nu mai conteaza nimic, pentru ca chiar daca sti ca ai luptat ATAT DE MULT trebuie sa renunti . STI, ca totul nu mai are rost pentru ca el/ ea a facut acea alegere fara sa te intrebe daCA ESTI  bine.TU esti singurul/a care regreta, crezi ca lui/ ei ii pasa . Intrabal/o cerei sa iti dea o explicatie , striga daca trebuie, " RASPUNDE-MI" astea sunt cuvintele care ar trebui sa le fi rostit si eu, dar te rog   TU nu face greseala care am facuto eu si sa taci prefacandu-te ca nu mai  TII, la el/ ea . Eu una nu am avut curaj si nu am aflat niciodata daca acea persoana a tinut vreodata  LA MINE. Chiar daca ma doare  acum  cred ca pe el nul doare CATUSI DE PUTIN.