joi, 8 septembrie 2011

Only Hope

O poveste  Adevarata, cu un sfarsit trist , dar  poate  asa, ....invatam, invatam ca nu totul e vesnic, dar atata timp cat  exista amintiri exista si speranta. Am sa scriu mai jos o scrisoare, si veti realiza despre ce e vorba, dar am sa va rog sa nu judecati, Ascultati si nu judecati pentru ca nu stiti ce simtea persoana respectiva. Si voi gresiti, suntem oameni  e normal.
O scrisoare:
         Draga Andra (eu) , am vrut sa te anunt, meriti sa sti macar tu, ...mi-e teama, ma simt slabita, si simt ca timpul trece mai  repede decat alta data, simt ca nu tine cu mine. As vrea sa pot sa ies din locul asta , urasc ca nu pot sa simt aerul rece de toamna, te invidiez Andra, in timp ce tu probabil intri pe portile scoli si auzi clopotelul inceperii orelor , eu aud doar vocea asistentei care mai anunta inca o vizita a doctorului. Sti ca nu as vrea sa fi in locul meu , doar ca... as vrea ca macar pentru o clipa... sa nu fiu bolnava,  sa nu am toata mana plina de intepaturi de ace, sa nu am nevoie sa iau zilnic tone de medicamente care si asa nu ma mai ajuta. 
          Sti ieri ma-m simtit rau, mi-as fi dorit ca voi sa fiti aici, ma intreb ce face Alex, sau Marina, mi-e dor de toti, si de tine bineinteles. Incep sa imi pierd din putere,  doctorul spune ca e normal, dar defapt stiu... timpul meu incepe sa fie asemeni nisipului din clepsidra, limitat, iar boabele de nisip incep sa se imputineze. As vrea... sa ies .. din locul asta...as vrea ca macar acum sa fiu acasa, macar sa nu fiu nevoita sa vad peretii astia albi, ...Ma intreb cum e acolo sus, haha am sa ajung acolo mai repede decat tine...Dar cu toate astea...nu vreau, nu vreau sa ma gandesc  ca maine poate nu ma voi mai trezi ,  nu vreau sa adorm ... nu vreau sa ma gandesc ca am ajuns in punctul in care nu mai pot face nimic. Nu vreau Andra, vreau sa mai zambesc inca cu voi , vreau sa pot sa respir aerul de toamna, vreau sa imi simt picioarele  pe pamant, vreau sa aud frunzele fosnind .. 
                 Chiar as vrea sa pot sa va mai vad, dar din pacate .. stiu ca nu e posibil, asa ca am sa va las o ultima amintire, poate ma tem.. recunosc nui placut, dar .. sti bine ... macar am avut placerea sa va cunosc, si nu regret nimic, ...poate doar putin, ca nu am mai avut timp. Dar hai sa ne vedem acolo sus candva ok?... Dar nu prea curand cei drept, Ai grija de tine, si nu uita sa privesti cerul, am sa zambesc mereu cand o vei face. 
Cu drag Prietena Ta *******

3 comentarii:

  1. Heii!
    Mi-au dat lacrimile ,pe bune...Chiar m-a intristat acele randuri.Din pacate nimic nu este vesnic:(
    Cred ca nu vrei sfaturi gen:,,Va fi bine totul''!.Probabil ca vorbele acum nu isi mai au rostul.
    PSS:Schimba culoarea scrisului scrisorii..nu se vede...sper sa nu te superi!
    Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  2. Hey mersi mult pt comentariu si vorbele frumoase, si
    Mda cred ca nimic nu poate aduce o persoana inapoi dupa ce aceasta moare dar am vrut
    ca amintirea ei sa fie vie mereu, pt ca persoana asta ma invatat pe mine sa zambesc :)
    desi chiar ea insusi a uitat ce inseamna sa zambeasca:)

    RăspundețiȘtergere