A plecat va trece sigur, cuvinte goale, le mai crezi inca, asa imi tipa mintea inimii, si ea se zbate in toracele meu , coastele o mai retin din a iesii afara, si fiindca nu poate evada ca o pasare din colivia sa , sta si-si canta tristul cantec. Badump-badump, lent apoi puternic, si mai puternic, iar apoi se opreste brusc, revine la normal, s-a calmat, acum ea bate fara rost, pentru zile ce au sa vina, unele vor fi blande , altele furtunoase, unele calde, iar altele reci.
O zi mi-ar fi de ajuns, oh...nu mai tanji dupa clipe, atingeri , amintiri, s-a ales praful de iubire, si totusi tu speranta nu vrei sa inchizi ochii si sa mori? Te izgonesc de atata timp si tu inca prezenta. Oare de ce nu vrei sa ma asculti, nu observi golul cum creste, ? Nu ai vazut cum inghiteam acele lacrimi amare, reci, doar sa ramana ascunse, doar sa nu observe el, doar sa vada ca zambesc si ca nu l-am observat.?!
E bine , am sa plec, am sa alerg din rasputeri, am sa uit , sa uit tot ce a fost, caci ceva ce zace in a meu torace , cand nu-l vede tace, iar cand il zareste plange lacrimi de sange. Atat e nevoie , o clipa cu al sau chip, iar pasarea iar vrea sa iasa, din a sa cusca, iar mintea iar vrea sa-si strige dreptatea, insa ratiunea spune un simplu gand de mult uitat pe buzele unui poet. Ai vrut iubirea asta, ai vrut sa simti si sa atingi, acum ca totusi le-ai avut inchide ochi...timpul s-a scurs , iubirea a apus, iar el s-a dus, nu iti cere explicatia, pentru ca inca de la inceput iubirea acea nu avea una din partea sa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu