luni, 22 august 2016

Trei ani mai tarziu

Se spune ca , daca viata iti da lamai , fă o limonada , si asa am facut . 
Hei toata lumea , ei bine din seria cei ramasi, au trecut trei ani de cand nu am vorbit despre viata si iubire...ciudat huh? Analizand acum minutios blogul am realizat ca am scris atatea despre el, god , de ce nu i-am scris numele chiar nu stiu, ei bine hai sa o fac acum , doar are legatura cu postarea, 😂😂😂. Numele asa zisului "marea mea iubire" era Andrei, vedeti voi acest baiat mia intortochiat , furat si consumat toate resursele celor 4 ani de liceu, eram atat de indragostita  ca nu puteam sa ma opresc din vorbit despre el. Ei bine , am fost impreuna cu acest Andrei, mdap miracole se intampla (moment de ras), si am dato rau rau in depresie, ba chiar am stat un an fara sa fac nimic sa imi revin, un an, va dati seama ? Ala da timp pierdut. 
Dar sa revenim , dupa acel an dramatic, am ajuns in Anglia, locu ala = bestial, experienta mea de acolo a fost una  super, am intalnit oameni noi, locuri noi , a fost superb, dar ca orice lucru superb are data de expirare. Se pare ca daca intarzii cu aplicatia pentru imprumutul de studiu, nu il primesti , ba chiar ajungi sa te indragostesti de un loc super degeaba. (Crying  in spanish) . Dar nu am disperat. Ajunsa înapoi in romanica, am aplicat la doua facultati, psihologie unde am intrat dar  nu am putut sa imi confirm locul, si FSPAC  leadership  la care sunt si acum. 
Va dau un sfat, daca nu aveti nici o tangenta cu administratia si politica , fugiti. Nu serios acum , nu va inscrieti la profilul asta. E greu, plictisitor iar profesorii nu sunt o incantare. Insa chiar nu vreau sa mai pierd un alt an asa ca treaca mearga , am ramas aici. Tot va recomand sa alegeti altceva , insa am un grup de persoane super asa ca nu as vrea sa ii schimb pentru nimic. 
Asa , a da mai sunt si voluntara, la ESN cluj napoca, cine ar fi crezut ca eu sa ajung voluntara... eu sigur nu. Oricum experienta e super tareeee, o recomand cu mult drag. Am intalnit niste persoane super, si ma bucur. 
M-am schimbat enorm in anii astia si am trecut prin atatea, acum trei ani nici nu as fi crezut ca am sa imi revin dar uite ca se poate. Iubirea nu te omoara. Oh...da am uitat sa mentionez ca nuuuuuu, nu am mai simtit nimic  pentru nimeniin acesti trei ani si nu am avut o relatie stabila de atunci, doar conversatii fara rost. Ma rog , am timp. A da iar acum sa va spun o mica , ciudata intamplare. Ghiciti cine apare frecvent la facultatea mea? (Vreu sa va spun ca facultatea la care e el nu are nici o legatur cu a mea) yup Andrei, in carne si cosmaruri. Haha. Nah nici chiar asa , dar idea e ca  e pe acolo , des, insa  pe cat de socata am fost sa il vad, (tipu merita o palma ) pe atat de ciudat a fost ca doar lam vazut si am plecat mai departe. O da si se pare ca si el ma recunoscut. 
Insa ciudata parte din al vedea nu au fost faptul ca l-am vazut in sine, ci faptul ca mi-am dat seama cat de bine se aplica proverbul " suntem tot noi doi straini  cu amintiri" . A fost ciudat, adica mnah nu ne vorbim , salutam sau ceva ci doar ocazional ne intalnim ,ne privim si trecem mai departe.  Nu doare, ci pur si simplu acum imi dau seama cat timp mi-am pierdut cu un strain. 
E ciudat cand intelegi ca timpul schimba atat de multe, iar uneori e impotriva ta, te face sa realizezi ca , candva aceasta persoana straina din prezent candva era cineva important. Iar acum nu mai sti cine e.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu